Leishmaniaza reprezinta un complex de boli parazitare cauzate de cele peste 20 de specii ale protozoarului din genul Leishmania. Manifestarile clinice variaza de la ulcere cutanate izolate pana la afectare multisistemica.

Leishmaniaza cutanata este prezenta in toate zonele tropicale. Aproximativ 75% din cazuri sunt raportate din 10 tari: Afghanistan, Algeria, Brazilia, Columbia, Costa Rica, Etiopia, Iran, Sudan, Peru, Siria.

Transmiterea parazitului se realizeaza prin intepatura musculitei de nisip (sand fly), apartinand genului Lutzomyia in Lumea Noua si Phlebotomus in Lumea Veche. Acestea sunt, in general, active noaptea. Rezervorul este reprezentat de mamifere (rozatoare, canguri, caini domestici sau salbatici).

Manifestari clinice

Perioada de incubatie variaza intre cateva saptamani si cateva luni. Aproximativ 10% sunt infectii asimptomatice. Leishmania spp cauzeaza un spectru larg de manifestari cutanate, in stransa legatura cu tipul, virulenta speciei si cu raspunsul imun al gazdei.

Leishmaniaza cutanata „a Lumii Vechi”, „butonul de Orient”, apare initial ca un nodul la locul intepaturii; ulterior acesta se ulcereaza, iar ulceratia are tendinta la extindere; marginile ulceratiei sunt reliefate, iar leziunea este nedureroasa.

Leishmaniaza cutanata „ a Lumii Noi”, „Espundia”, se caracterizeaza prin aparitia de leziuni ulcerative mucoase si cutanate, in speual la nivelul fetei, mucoasei nazale si bucale, cu tendinta la extensie si cu caracter mutilant in cazurile netratate.

Diagnostic

Diagnosticul de LC trebuie luat in considerare la pacientii cu una sau mai multe leziuni cronice si istoric de calatorie in zone endemice. Pacientul cu leziuni cutanate aparute dupa caltorie trebuie sa se prezinte la un medic de specialitate.

Diagnosticul de certitudine se face prin identificarea parazitului in biopsia cutanata, prin examen histologic, cultura sau teste moleculare (PCR).

Tratament

Tratamentul local este indicat in cazurile necomplicate (care nu sunt deja in curs de vindecare la momentul evaluarii).

Terapia sistemica se recomanda pentru pacientii cu LC complicata, pacientii imunocompromisi, pentru pacientii cu leziuni vindecate spontan dar care se cunosc a fi cauzate de specii cu risc crescut pentru leishmaniaza mucoasa, pentru cei cu boala dobandita in zone endemice pentru specii cu risc crescut de boala mucoasa, si pentru cei care prezinta leishmaniaza recidivanta, leishmaniaza cutanata difuza sau leishmaniaza cutanata diseminata.

Dupa terminarea tratamentului, pacientul trebuie monitorizat timp de 6-12 luni. In cazul in care exista risc de aparitie a leishmaniazei mucoase, se recomanda supraveghere timp de 2 ani. Eficienta tratamentul se apreciaza cu evaluarea aspectului leziunilor. Vindecarea este lenta si continua pentru o perioada lunga dupa finalizarea tratamentului.

Preventie

Nu exista vaccin sau profilaxie medicamentoasa impotriva infectiei cu Leishmania. Singura metoda de a preveni infectarea este evitarea intepaturilor de insecte. Repelentele cele mai eficiente sunt, in general, cele care contin DEET (N,N-dietilmetatoluamide).

Bibliografie

1. Alvar J, Vélez ID, Bern C, et al. Leishmaniasis worldwide and global estimates of its incidence. PLoS One 2012; 7:e35671.

1. Killick-Kendrick R. Phlebotomine vectors of the leishmaniases: a review. Med Vet Entomol 1990; 4:1.
2. Melby PC. Experimental leishmaniasis in humans: review. Rev Infect Dis 1991; 13:1009.
3. Follador I, Araújo C, Bacellar O, et al. Epidemiologic and immunologic findings for the subclinical form of Leishmania braziliensis infection. Clin Infect Dis 2002; 34:E54.
4. Dowlati Y. Cutaneous leishmaniasis: clinical aspect. Clin Dermatol 1996; 14:425.
5. Herwaldt BL, Arana BA, Navin TR. The natural history of cutaneous leishmaniasis in Guatemala. J Infect Dis 1992; 165:518.
6. Marovich MA, Lira R, Shepard M, et al. Leishmaniasis recidivans recurrence after 43 years: a clinical and immunologic report after successful treatment. Clin Infect Dis 2001; 33:1076.
7. Diagnosis and Treatment of Leishmaniasis: Clinical Practice Guidelines by the Infectious Diseases Society of America (IDSA) and the American Society of Tropical Medicine and Hygiene (ASTMH) (2016). http://cid.oxfordjournals.org/content/early/2016/11/03/cid.ciw670.full.pdf+html (Accessed on November 16, 2016)
8. WHO Technical Report Series 949. “Control of the Leishmaniases.” 2010. http://whqlibdoc.who.int/trs/WHO_TRS_949_eng.pdf (Accessed on October 25, 2012).
9. Dorlo TP, Balasegaram M, Beijnen JH, de Vries PJ. Miltefosine: a review of its pharmacology and therapeutic efficacy in the treatment of leishmaniasis. J Antimicrob Chemother 2012; 67:2576.
10. Sindermann H, Engel J. Development of miltefosine as an oral treatment for leishmaniasis. Trans R Soc Trop Med Hyg 2006; 100 Suppl 1:S17.
11. Dorlo TP, Balasegaram M, Lima MA, et al. Translational pharmacokinetic modelling and simulation for the assessment of duration of contraceptive use after treatment with miltefosine. J Antimicrob Chemother 2012; 67:1996.
12. Soto J, Valda-Rodriquez L, Toledo J, et al. Comparison of generic to branded pentavalent antimony for treatment of new world cutaneous leishmaniasis. Am J Trop Med Hyg 2004; 71:577.
13. Wortmann G, Zapor M, Ressner R, et al. Lipsosomal amphotericin B for treatment of cutaneous leishmaniasis. Am J Trop Med Hyg 2010; 83:1028.
14. Gadelha EPN, Ramasawmy R, da Costa Oliveira B, et al. An open label randomized clinical trial comparing the safety and effectiveness of one, two or three weekly pentamidine isethionate doses (seven milligrams per kilogram) in the treatment of cutaneous leishmaniasis in the Amazon Region. PLoS Negl Trop Dis 2018; 12:e0006850.